Skip navigation.

Blog

Skip the blog side panel.

I'm Marius, the guy who does everything with pixels. This is my blog in which you may read my artistic writings - in Romanian, find Work In Progress [WIPs] images and opinions about different aspects of today's trends. Have fun readin' it.

The entire site is chock-full of texts and images. If you do not enjoy reading, you may miss the purpose of these pages.

Autumn 2011 updates

Hello, precious ! :)

I did not update for a long time already my web site. I did many works recently and I finally found the time to post it here as well.

I made three site interfaces, a logo and a book cover.

ICCC 2010 site interface Point Clouds Library site interface IRSCA - Gifted Education

Steps in Mathematics book cover Uhuru Software logo

Three illustrations on similar topics: robotics and the future.  

IROS 2011 The near future Research in robotics

In my spare time I continued painting. I completed the following three works.

Mad rabbit Baalus Circus LSD Inception

Since August 2010, I started collaborating with Daniel Schaaf, a german that makes various travel sites specialised for different audiences. I do site templates, which include the HTML and CSS implementation. I finally had the time, this week, to prepare and to publish on this web site all the interfaces I did for him. I already made a dozen, so in this post I will show just a few thumbnails, the rest of them are available in a dedicated page.  

Hotels by Map site interface Fair auf Reisen site interface Bestpreishotel site interface

I hope you like my new works. :)

P.S. I updated my CV as well.

Updates before autumn

Salut!

It's autumn already, and I've been doing quite a few things during the summer. I learned CSS and HTML, yay! It was a piece of cake. I learned, because I already started work on my new site. I hope it will be finished by the end of the year. Coding of CSS/HTML and the design is finished already, but I am waiting for my twin brother to code the required functionality in JS and PHP, but  he is really busy with the Mozilla internship.

Other than that, I made two new images. Actually the first is quite old, since summer 2009, but only now I completed it. It's called Love routine. I hope you like it.

Love routine

The second image is a bit more weird. The creative process was more elaborate. I used Sketch and Toon for the initial image, then I post-processed it in Photoshop using various shadings rendered within Cinema 4D and even Vray. Then, I used the image as a texture map on a plane in a 3D virtual scene, in which I made the dark, muddy water as a photo-realistic rendition and I also placed a neon light behind the plane which had paper-like shading properties, so light could scatter through it.  Afterwards, I got the photorealistic rendition of the paper and water back in Photoshop for more post-processing. Here's an illustration of what I am talking about:

Failed sunset: making of

Now, the final image is here: Failed sunset. The meaning of the image is for you to figure out.

Failed sunset

I hope you enjoy these works. 'Till next time, all the best!

New works

Coucou à tous!

I forgot to post last time my new works and I just mentioned the small tid bits behind the hood of maintaining a site. Yesterday, I realised I have quite many new works unpublished.

Three new logos: Fast Travel agency - late september. Webicina - early july, and the biology 2008 olympiad logo, in february.

Fast Travel agency Webicina Biology 2008 Olympiad logo versions

I also decided to list the interfaces I did for our projects, Paint.Web and the SVG + Voice game tutorial (done in april 2007), in the interfaces category. This is just so you can have a better view of my works.

Paint.Web interface Opera SVG Game

Next, in november I've done a few motion planning illustrations for my older brother and a fake diploma for fun - this one is published under the Scraps category.

Motion planning path Fake diploma

I hope you guys like my new stuff.

I'm working on two new covers and, still on my 3D image, but currently I am on hold 'till I finish these two.

Auf wiedersehen, playas. :)

More illustrations

Salut!

I continued working on illustrating more artistical texts I had. I decided to publish this new set, so here they are:

Starry night Loneliness The wall of thoughts Selfish Perception chaos Mobile seat Lucid dreaming Trash can

I hope you enjoy these new illustrations :).

Another idea which came into my mind was to create an e-book [a PDF file] with all my writings and the illustrations along side. So, now, those who understand Romanian, can download this PDF instead of surfing the blog to read my texts. I think this is "more manageable"/usable :). I've even designed a front and back cover. The title for this e-book is "Zgândurele".

Zgândurele cover

A new category: illustrations

Hello! It's spring time! Creativity in the wild :).

HeartinoesSeveral days before the Valentine's Day, somebody asked me to do a 3D heart having a red stripe wrapped around it. Given that Valentine's Day was so close, I decided to make my own version of the image. So, my idea was to create a "culinary" one resembling a multitude of fresh tomatoes.

Bandaged heart

Love is a burden Weeks ago, I had an idea of doing sketch like illustrations for my artistical writings. I've done already six sketches for my texts. I am doing all these in 3D with Cinema 4D and Photoshop for corrections or heavy editing. I created a new category in the "My projects" section of my site for them. And, I also moved the image "Romania in E.U." to this new category as it fits, being done in the same style. Having worked with the 3D heart for Valentine's, I had a new idea for a funny (or sad) illustration: Love is a burden, which shows an individual carrying a heart up the hill, all alone :).

Jarul rece Alb mai roşu Metavăzul Descoperirea Pentru tine Diviziunea

I hope you enjoy them. Thanks for reading and viewing the images. More will come! :)

Jarul rece

Jarul rece Încremenit între două extreme de posibile reacţii, te aflii acum neştiind ce să faci. După ce ai trecut prin jarul rece al lunilor, după ce sufletul a stat la rumenit îndeajuns pe frigarea ascuţită, înţelegi că nu poţi cere ca lumina cea dintâi, din vremea genezei, să emane căldură şi să producă fotoni şi azi. Chiar dacă totul a început cu un avânt ce nu poate fi definit decât ca infantilo-naiv, acum, în ultimul ceas... liniştea frustrantă, tăcerea încăpăţânată, au sugrumat stilul lacunar al magiei ce a fost şi n-a fost. Factorii ce transced limitele native omului, au prevalat încă o dată. Magia şi inocenţa, căldura şi bunătatea, toate au fost zadarnice, în ciuda strădaniei inşiilor ce orizontali ar vrea să fie. Luna tot rece şi pustie rămâne.

În dorinţi, zgârcit încep să fiu...

Alb mai roşu

Alb mai roşuAlb. Totul e alb. Alb e cerul, albă e scoarţa terestră. Văzduhul întreg s-a îmbrăcat într-o mantie albă, imaculată. Nourii albi au plâns cu lacrimi de cristal. Lacrimi reci imaculate. Alb vremelnic. Numai tu, roşu, pătezi albul. Dâre roşii, în timp, şi riduri subţiri laşi printre mărgăritarele reci şi albe. Negru, e negru în sufletul tău. E un negru ce înghite totul. Singur, roşu în albul orbitor te aflii.

Sau, e un trandafir alb, pur?

Metavăzul

Metavăzul Parfumul contururilor schiţei mă încântă prin vibraţiile neştiute odinioară. Dinamismul liniilor subţiri ce joacă un dans sublim pe foaie colorează acum minutele fugărite de slovele ce se scurg dintr-un izvor nesecat. Mii şi mii de contururi trasate de natură formează o schiţă fină din forme suple şi gingaşe. Vibraţia simţurilor respectabile se face simţită prin textura lor. Armonia graţioasă a picturii constituite din aceste curbe formează o suprafaţă fină ce prinde culori şi viaţă prin a lor mişcare. Sunt culori dulci ca o piersică fragedă şi bine rumenită în zi de vară. Undeva jos, în vale, doi munţi ademenesc aventurierii. Forma întreţinută de linii pluteşte într-o lumină ce-i favorizează fotosinteza zi de zi. În bulgări fluizi se organizează materia în parfumul colorat de timpul vioi care trece şi nu mai tace. Policromatica lucrării îţi grăieşte prin corzile unse de cerneala curată pe hârtia onorată de prezent. Cu un glas idilic, cuvinte firave şi rotunde prin semantică, elementele din imagine-ţi şoptesc. Doi aştri, plini de văpaie, strălucesc mai cu viaţă decât Luceafărul-Ciobanilor, încât întregul cer acum îţi pare un întuneric absolut. Iar sus, pe creste - în planul schiţei, un buchet de alte linii mătăsoase şi mult prea subţiri, lucesc în ploaia caldă de fotoni. Sprintene sunt gândurile frumoase ce pun în mişcare mecanismele interioare şi exterioare pentru ca acest desen animat să se desfăşoare. O reală reverie ţi se arată în timida ei splendoare ce-ţi încântă sufletul şi tot neamul impalpabil ce te defineşte. Pentru prima dată vrei să îţi foloseşti simţul tactil pentru a înţelege mai bine această capodoperă unicată. În relief cauţi acum înţelesul, dar găseşti în umbra lui doar parfumul lăsat în urmă de peste zile. Vrei să ştii cum e să strângi în ale tale palme puful hrăpăreţ al fructului descris prin formule estetice. Drăgălăşenia inexprimabilă a materiei ce uşor îşi schimbă forma, dar nu esenţa, face ca şi poneii să se întrebe de-i bine, de-i rău, căci în al lor cub se află totul. Liniştea sporeşte magia, cuvântul îngrădeşte expresivitatea momentului, iar trecerea lunilor face ca flama să se epuizeze. Numai Chronos amplifică temerea.

Cu o floare, primăvară nu se face... sau poate...

Descoperirea

Descoperirea De când gândurile au început să îţi fie picurate printre neuroni, ştii că eşti doar o apă curgătoare în întunericul profund, bezna fiindu-ţi singurul amic existent. Simţi şi observi în tot şi în toate că apa este tulbure, murdară, dar nu realizezi în profunzime acest lucru, nu vezi, fiindcă bezna îţi îngrădeşte vederea. Dar, de când o crâmpeie de lumină a străpuns pâcla din cubul tău, ai început să te vezi. O apă plină de particule de felurite forme dansează în văzul tău, sluţenia momentului te înspăimântă, iar la fund... o suprafaţă râncedă şi mult prea accidentată ţi se dezvăluie în splendoarea ei supremă, făcându-te să-ţi pui la îndoială propriul Big Bang. Cutremurat de lumina ce-ţi dezvăluie crâncena privelişte, gheizere imense se formează în tine, în nucleul tău, determinând un dezechilibru de neînţeles în cubul tău aparent perfect. Iar când fragila glumină se epuizează, tu... în obscuritate, lângă bezna ta eternă, rămâi singur cu amintirea ce acum, în creier, neadormit te lasă în timp.

Apa trece, pietrele rămân.

Viitorul actualizat

Viitorul actualizat În aerul cristalin de toamnă, o frunză leneşă ce-mi cutremură nepalpabilul cade în palma mea. Sub stejarul scorţos şi invechit de atâta timp, stau eu singur privind lumea de pe câmpia pustiită. Firele de iarbă ce acum şi-au pierdut luciul din vară, în vântul blajin încearcă să danseze un vals pentru tine, dar acum prea târziu este. Pe cer, îţi citesc faţa de departe uitându-mă la prea palida lună, înţeleg că azi eşti, iar mâine nu. În seara târzie, ca o pânză de mătase, minutele petrecute în nocturnele de vară, strălucesc acum pe cer vorbindu-mi de feeria din cub. Şi totusi, o linişte fragilă s-a cuibărit pretutindeni, cu speranţa candidă de a ţine mult şi bine. Doar clopetele din îndepărtare mai tună-n cord din când în când.

Gata, acum poţi să respiri.

Zidul de idei

Zidul de idei Ar vrea... dar lumina nu-i surâde. Dorinţa-i este prea îndrăzneaţă. Lumea în care acum "ar vrea" nu este prielnică pentru acest lucru. Un nimic ar vrea, oricum. Condiţiile impuse de legile nescrise, create de roţile societăţii construite în secole marcate de involuţie şi revoluţie, nu permit ca acest "ar vrea" să se înfăptuiască. O flamă aprinsă îi menţine dorinţa vie având menirea de a îi lumina gândurile. Azi, neştiut e că flamei ceara i se sfârşeşte, dar străluceşte straşnic în întuneric din pricina unui spirit prea furtunos. Întreaga pseudoeuforie creată de magnetismul tacit dintre cele două elemente nedeterminate este o pură efemeră, o euforie ce cu siguranţă subscrie teoriei haosului. Sistemele angrenate în această piesă de teatru sunt malfuncţionale. Astfel, intern, o combustie în surdină se va sfârşi cândva, iar în exterior e linişte şi pace precum a fost şi va mai fi, nimic nu se ştie.

... iar în final, n-ar mai vrea?

Pentru tine

Pentru tine Pentru tine... o lumină există. Ea pâlpâie fragil undeva. Nu e palpabilă şi nici de găsit nu poate fi. De vrei să ajungi la ea, numai Chronos te poate purta la ea. Cu răbdare şi pricepere, vei ajunge. Gestionează timpul cu abilitate şi nu pune pe podium clipele efemere. Pe linia ce ţi-o croieşti în lume, luna şi stelele, florile şi copacii, să-ţi fie prieteni buni. Hrăneşte-ţi sufletul şi inima-ţi caldă cu frumuseţea inestimabilă a bijuteriilor din natura ce acum lumea o sugrumă. Ocoleşte griul monoton şi lumina falsă prezentă-n diferite forme, căci mult prea preţioasa-ţi sănătate ţi-o seacă. Iar de vrei să-ţi îmbucuri neuronii, primeşte în dar cărţile lăsate în urmă de strămoşii prea-nvăţaţi, căci ele te vor lumina şi îţi vor deschide ochii în a înţelege tainele lumii; din cuvintele armonios înşirate vei culege simţiri nebănuite. Gândurile transmise prin cuvântul scris, sunt rodul muncii lor. Sufletul să ţi-l înţelegi, numai prin ele poţi. Uită-te în exteriorul cubului tău, ca un vultur cu spirit extrospectiv, vezi ce mişcă, nu judeca pripit. Acţionează după ce raţionezi. Vezi imaginea per ansamblu, observă conexiunile logice dintre evenimente şi nu ignora detaliile, ordonează haosul. Pentru a merge pe această cale, necesar este ca mediul să ţi-l cunoşti cât mai profund. Cunoaşterea e putere, iar puterea e raţiunea. Curajul şi verticalitatea să-ţi fie armele împotriva celor ce în drum îţi stau. Nu te uita în întunericul lor, nu căuta lumina în ochii lor falşi, ci urmează-ţi gândul şi simţirea. Nu asculta cum vântul ispititor îţi cântă, ci ascultă-ţi glasul inimii trecut prin filtrul raţiunii. O artă să faci din diplomaţie pentru a evita grohăiturile lor insipide. În momentele tale grele, cu chibzuinţă să iei măsuri, fără ezitări şi fără regrete. Iar de simţi vreodată că speranţa-ţi seacă, eu mulţumit ţi-o ofer toată. În lumea d-apoi, apreciere vei avea de-n astă lume respect ai oferit. Şi de vezi un om singur numărându-şi minutele în stele, tu să ştii că lumina lui se îneacă, iar timpul îl scufundă.

"... iar lumea a zâmbit."

Diviziunea

DiviziuneaTe simţi singur ca-n codru, în ciuda faptului că în jur e o hărmălaie de neoprit. Vrei şi tu să intrii în rând, să faci parte din gălăgie, dar condiţia ta umană te impiedică. Eşti cimentat pentru o veşnicie ca să te simţi izolat. Tu dai voce gândurilor tale şi chiar strigi, dar tu eşti singurul care te auzi. O erodare lentă a spiritului tău se produce ca urmare a singurăţii interioare. Menirea ta în viaţă, de a fi izolat şi un element izolant pentru cei cu care intrii în contact, te scufundă în apus. Trăieşti din inerţia imensă cu care ai fost înzestrat în minutele primordiale ale vieţii ce acum o deteşti. Conştient de imensitatea metagândurilor tale încerci să te prinzi de mână, astfel încât să opreşti înecul neuronilor. Ani şi ani, un război tacit şi rece se va menţine, un război în care armele sunt cele două extreme ale gândirii omeneşti. Pe rând, iraţionalul şi raţionalul, vor juca rolul de zmeu sau de zeu. Iar ca în orice război, cel situat între cele două forţe oponente, are de pierdut cel mai mult. Tu eşti mediatorul. Mai vrei să continui?

Înainte de mâine

Un nou articol imaginativ :).

Inainte de maine În umbra marelui Creator stai tu acum şi te rogi a pagubă, sumbru şi dezinvolt. Vorbele-ţi vibrează prin ţeastă străpungând gândurile ce acum-ţi sunt singure pe stâlp. Murmurul profund şi clar în peisajul gol al nopţii cristaline, îngână o odă dedicată propriei fiinţe, particularizându-te prin egoismul prea nefericit. Programezi prin vocalele tale un cântec posac ce are să-ţi spele creierii adormiţi peste zile şi nopţi. Neînfricat de cel ce-ţi umbreşte calea verticală, continui pe orizontalul făgaş apucat în tinereţea-ţi superficială, făgaş ce mâine te va cufunda în culori mate. Silueta-ţi nedesluşită acum tremură la adierea celei mai mici frunze din copacul cel înalt. Uitat de ceilalţi, uiţi la rândul tău de toţi. Nepăsător, sub stelele înflăcărate, aflat în beţia divină, adormi lent, iar mâine o vei lua de la capăt şi mai încrezut.

Noa, că super o fo'.

Elpis în transcendent

Elpis în transcendent La lumina lunii din reflexia oglinzii realizezi că vrei ceva, simţi nevoia urgentă de ceva, nu ştii ce, dar vrei. Zile întregi, săptămâni ai ştiut că e ceva, dar acum o droaie de molecule încep să-ţi iasă pe suprafaţă, membrele superioare-ţi tremură. Literele carbonizate se scurg făr-de sens pe hârtia gălbejită, iar în firavele tale degete, înroşita sapă îţi pare acum prea grea. Triştii pereţi intraţi în rezonanţă cu gândurile tale ce năpădesc printre neuronii ce se îneacă în materia cenuşie, fac o muzică ce izgoneşte muştele îmbătrânite. Acum şi aerul îţi pare că se pripeşte să îţi asigure plămânii oxigenaţi. Brusc! O clipă divină de claritate devine eternă şi poţi să vezi în tine. Ce vezi? Ştii ce este? E un gol adânc şi profund în fiinţa ta. Un gol ce a crescut cu anii, iar acum stagnează ca să-l poţi studia. Şi tu stagnezi cu spor şi nu mai poţi face nimic chiar dacă acum înţelegi ce a fost şi ce e. Acum vrei să faci ceva, nu se poate. Actualmente totul are o aura cu greutate sentimentală, totul este aparte. Mişcările-ţi par un dans sublim în apă, un dans în care corpul nu se mişcă, ci rămâne pe loc rânjind parcă la ceva ce a fost. Respiraţia îţi este de prisos. Sus şi jos sunt totuna, iar stânga - dreapta sunt noţiuni arhaice. Culorile s-au spălat toate. Albul şi negrul s-au contopit într-o substanţă atonă şi eliptică de formă. Particulele de praf îmbibate de strigătul trecutului, în aer stau acum uimite de feeria monotonă a momentului. Fotonii înnebuniţi de mirajul esteticii eternităţii uită să mai perpetueze lumina în unghiurile mai ascunse ale elementelor ce formează decorul sepiat. Timpul trece foarte lent, dar îţi place. Te vezi cum eşti înlocuit de un altcineva şi totuşi nu faci nimic. Stai perplex şi încremenit pentru o eternitate suspendat în eterul imens. Trenul de gânduri interne în gară e oprit, a îngheţat şi vatmanul, şi se zdrenţeleşte cu trecerea timpului efemerid. Ani şi ani, secole şi milenii trec prin tine, dar tu tot dispărut rămâi într-un punct fix. Ai fost şi tot crezi că eşti.

Réthorique

Another writing of mine. This is something different, ironic style.

Réthorique Ce eşti tu când cu ochii tăi străvezii şi egoişti te uiţi în sfintele cărţi şi citeşti nişte litere mici ce-ţi par mai mult furnici? Armonia şi semantica literelor luate ca un întreg unitar, ţi se scurge prea repede printre sinapsele blocate din ţeasta-ţi fragilă şi zâmbeşti anorexic ca un naiv profesionist la multitudinea de cuvinte ce par a fi înşirate pentru a-ţi pierde timpul prea puţin preţios. Când nici foaia nu-ţi mai este de folos, dai uitării şi ultima speranţă a noastră. Ce îmbinare magică de litere timide te-ar putea defini(i) pe tine, cel ce te regăseşti în lumea stâlcită, dar multă?

/dev/null

Ultimul zid

The saga continues, another romanian artistical writing.

Ultimul zid Stând pe tronul întunericului ca o ciripă pe casă, în vântul aspru de iarnă cristalină, mă uit în jur, în luminişul fragil de dincolo de fereastra aprinsă, şi vãd în profunzimea lui o lume care încântă printr-un farmec aparent. Înceţişor, cuvintele din lumea lor încep să se audă ca o şoaptă, gâdilându-mi timpanul ascuţit de peste ani şi ani. Totul este în van când fiecare slovă din spusele lor şoptite, este o pură efemeră. Un zid inconfundabil filtrează ploaia de vorbe cu scopul de a lăsa perplexă fiecare unitate umană. Astfel, zilele continuă într-o aşa zisă linişite, aflându-mă în cutia pandorei ce are menirea de a balansa într-un mod coerent evenimentele şi repetiţia cotidiană.

Mulţumesc că ai citit.

The new site

This is the new ROBO Design web site. Thank you for visiting my blog.

With this new site we made sure that we can keep in-touch with the public more easier. Expect from now on more often updates. Feel free to navigate the simple interface :).

New content on the site:

... after all... 2006 was highly active.

About the site

I've been told that the interface design is not good. The ROBO Design logo is too retro, the colour theme is too brown and... last, but not least the navigation system is not good. Well the reasoning behind this interface was to make a simple, clean one. Nothing too fancy. The colour theme is inspired by the Ubuntu Linux distro, besides this we didn't want to stick to the blue colour. As for the navigation system, it's clear that by having so many menus, we would have cluttered the whole site. We wanted both to have our own pages, our own sort of site. Thus, the decision was to hide the menus under these two named parts/sides.