Soarele din lumină

9 October 2009, 12:41

Salut, oameni buni!

Am luat decizia să continui să mai scriu texte artistice. Ultimul text artistic a fost scris pe data de 1 decembrie ... 2007 ;). Voi încerca să schimb stilul într-un proces lent. În mod evident, acest text este în stilul obişnuit:

Mai ştii tu soare cum îmi ziceai tu "lumină", în ploaia de raze solare? Atunci când ale noastre lumini erau contopite într-o metaformă omogenă ce plătea tribut zeilor, iar neuronii noştri calmi dansau un vals cu capetele bulbucate de un exces de ocitocină. Lumina omniprezentă eclipsa sinapsele neuronilor din lobii frontali, astfel încât funcţiile vitale supravieţuirii erau doar un reflex. Deşi ea pâlpâia ca un neon defect, era a noastră şi era bună. Numai o scânteie a fost necesară ca o revoluţie la rezoluţie mică să se petreacă. Acum, în cea de-a doua zi a genezei, când lumina şi întunericul sunt două entităţi diferite şi cuantificabile pe plan conoscitiv, ale noastre lumini sunt la ani lumină distanţă fiindcă quarkurile ce compun materia grea a entităţii tale sunt suboptimal aliniaţi şi astfel un proces de repulsie reciprocă a decis soarta. Întunericul ne învăluie precum o pauză în infinitul etern, asigurând pacea. Când repauzat voi fi, lumina mea nu va înceta a mai fi, dar a ta lumină fără fond cu mult timp înaintea repaosului etern va fi stinsă.

Inefabilul a prevalat iaraşi.

Published in: romanian, texte artistice.

My first poem

5 July 2008, 04:15

For those who enjoy my artistical writings, in Romanian, I have one "new". I've written this poem on 28th of October 2007 at 13:48, and it's my first one:

Published in: poetry, romanian, texte artistice.

Jarul rece

1 December 2007, 04:08

Încremenit între două extreme de posibile reacţii, te aflii acum neştiind ce să faci. După ce ai trecut prin jarul rece al lunilor, după ce sufletul a stat la rumenit îndeajuns pe frigarea ascuţită, înţelegi că nu poţi cere ca lumina cea dintâi, din vremea genezei, să emane căldură şi să producă fotoni şi azi. Chiar dacă totul a început cu un avânt ce nu poate fi definit decât ca infantilo-naiv, acum, în ultimul ceas... liniştea frustrantă, tăcerea încăpăţânată, au sugrumat stilul lacunar al magiei ce a fost şi n-a fost. Factorii ce transced limitele native omului, au prevalat încă o dată. Magia şi inocenţa, căldura şi bunătatea, toate au fost zadarnice, în ciuda strădaniei inşiilor ce orizontali ar vrea să fie. Luna tot rece şi pustie rămâne.

În dorinţi, zgârcit încep să fiu...

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.

Alb mai roşu

1 December 2007, 03:48

Alb. Totul e alb. Alb e cerul, albă e scoarţa terestră. Văzduhul întreg s-a îmbrăcat într-o mantie albă, imaculată. Nourii albi au plâns cu lacrimi de cristal. Lacrimi reci imaculate. Alb vremelnic. Numai tu, roşu, pătezi albul. Dâre roşii, în timp, şi riduri subţiri laşi printre mărgăritarele reci şi albe. Negru, e negru în sufletul tău. E un negru ce înghite totul. Singur, roşu în albul orbitor te aflii.

Sau, e un trandafir alb, pur?

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.

Văzduh transparent

22 November 2007, 13:10

În câmpul pustiit stau acum, şi vântul extrem de rece îmi despică neuronii împărţindu-mi cortexul în două. În pustiul cristalin mă uit cu o sete inexprimabilă, mă uit în adâncul împrejurimilor şi doresc să văd luminiţe pe orizontul întunecat şi cleios, dar nimic. Totul este stins şi rarefiat, lipsit de esenţă şi de ce-i mai bun pe lume. Un aer de dezmăţ intelectual se simte venind din depărtare, trezindu-mi gânduri grele şi temeri profunde. Nihilismul e pretutindeni. Secundele se succed sacadând pulsul, minutele cad pe rând ca nişte tunete ce anunţă iminenţa orelor unse ce au să vină... adeverind vremelnicia fiecăruia...

Finito.

Published in: romanian, texte artistice.

Metavăzul

26 October 2007, 04:42

Parfumul contururilor schiţei mă încântă prin vibraţiile neştiute odinioară. Dinamismul liniilor subţiri ce joacă un dans sublim pe foaie colorează acum minutele fugărite de slovele ce se scurg dintr-un izvor nesecat. Mii şi mii de contururi trasate de natură formează o schiţă fină din forme suple şi gingaşe. Vibraţia simţurilor respectabile se face simţită prin textura lor. Armonia graţioasă a picturii constituite din aceste curbe formează o suprafaţă fină ce prinde culori şi viaţă prin a lor mişcare. Sunt culori dulci ca o piersică fragedă şi bine rumenită în zi de vară. Undeva jos, în vale, doi munţi ademenesc aventurierii. Forma întreţinută de linii pluteşte într-o lumină ce-i favorizează fotosinteza zi de zi. În bulgări fluizi se organizează materia în parfumul colorat de timpul vioi care trece şi nu mai tace. Policromatica lucrării îţi grăieşte prin corzile unse de cerneala curată pe hârtia onorată de prezent. Cu un glas idilic, cuvinte firave şi rotunde prin semantică, elementele din imagine-ţi şoptesc. Doi aştri, plini de văpaie, strălucesc mai cu viaţă decât Luceafărul-Ciobanilor, încât întregul cer acum îţi pare un întuneric absolut. Iar sus, pe creste - în planul schiţei, un buchet de alte linii mătăsoase şi mult prea subţiri, lucesc în ploaia caldă de fotoni. Sprintene sunt gândurile frumoase ce pun în mişcare mecanismele interioare şi exterioare pentru ca acest desen animat să se desfăşoare. O reală reverie ţi se arată în timida ei splendoare ce-ţi încântă sufletul şi tot neamul impalpabil ce te defineşte. Pentru prima dată vrei să îţi foloseşti simţul tactil pentru a înţelege mai bine această capodoperă unicată. În relief cauţi acum înţelesul, dar găseşti în umbra lui doar parfumul lăsat în urmă de peste zile. Vrei să ştii cum e să strângi în ale tale palme puful hrăpăreţ al fructului descris prin formule estetice. Drăgălăşenia inexprimabilă a materiei ce uşor îşi schimbă forma, dar nu esenţa, face ca şi poneii să se întrebe de-i bine, de-i rău, căci în al lor cub se află totul. Liniştea sporeşte magia, cuvântul îngrădeşte expresivitatea momentului, iar trecerea lunilor face ca flama să se epuizeze. Numai Chronos amplifică temerea.

Cu o floare, primăvară nu se face... sau poate...

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.

Descoperirea

25 October 2007, 10:20

De când gândurile au început să îţi fie picurate printre neuroni, ştii că eşti doar o apă curgătoare în întunericul profund, bezna fiindu-ţi singurul amic existent. Simţi şi observi în tot şi în toate că apa este tulbure, murdară, dar nu realizezi în profunzime acest lucru, nu vezi, fiindcă bezna îţi îngrădeşte vederea. Dar, de când o crâmpeie de lumină a străpuns pâcla din cubul tău, ai început să te vezi. O apă plină de particule de felurite forme dansează în văzul tău, sluţenia momentului te înspăimântă, iar la fund... o suprafaţă râncedă şi mult prea accidentată ţi se dezvăluie în splendoarea ei supremă, făcându-te să-ţi pui la îndoială propriul Big Bang. Cutremurat de lumina ce-ţi dezvăluie crâncena privelişte, gheizere imense se formează în tine, în nucleul tău, determinând un dezechilibru de neînţeles în cubul tău aparent perfect. Iar când fragila glumină se epuizează, tu... în obscuritate, lângă bezna ta eternă, rămâi singur cu amintirea ce acum, în creier, neadormit te lasă în timp.

Apa trece, pietrele rămân.

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.

Viitorul actualizat

25 October 2007, 10:08

În aerul cristalin de toamnă, o frunză leneşă ce-mi cutremură nepalpabilul cade în palma mea. Sub stejarul scorţos şi invechit de atâta timp, stau eu singur privind lumea de pe câmpia pustiită. Firele de iarbă ce acum şi-au pierdut luciul din vară, în vântul blajin încearcă să danseze un vals pentru tine, dar acum prea târziu este. Pe cer, îţi citesc faţa de departe uitându-mă la prea palida lună, înţeleg că azi eşti, iar mâine nu. În seara târzie, ca o pânză de mătase, minutele petrecute în nocturnele de vară, strălucesc acum pe cer vorbindu-mi de feeria din cub. Şi totusi, o linişte fragilă s-a cuibărit pretutindeni, cu speranţa candidă de a ţine mult şi bine. Doar clopetele din îndepărtare mai tună-n cord din când în când.

Gata, acum poţi să respiri.

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.

Intersecţia trecutului şi a viitorului

25 October 2007, 09:53

În întuneric, în cubul tău preferat, rădăcini îţi cresc undeva, în abis. Vibraţia imaterialului îţi crează o stare de nelinişte ce consternează chiar şi efemeridele. Gândurile îţi năpădesc din toate direcţile, scufundându-te într-o lume paralelă ce-ţi îngheaţă simţurile. Perpendicularitatea neuronilor ce-ţi construiesc gândurile suprapuse în straturi cleioase te sfărâmă în mii de bucăţele mici care te rănesc cu fiecare secundă ce lent trece. Tu, în întuneric nu poţi face nimic, ci răcneşti şi rămâi acolo. O minută îţi naşte în creier o feerie monocromă ce te face să înţelegi lumea ta. Pe bancă stai, iar trenul vieţii îţi trece prin faţă, într-un cadru de laborator, o lume construită pentru tine. Manipulabil ca o minge cu pete roşii, vezi cum clipele trec în acelaşi timp cu acceleratul ce în viteză-ţi şterge muchiile cubului. Încerci să schimbi ceva, nu poţi... strigătele tale par o comedie mută din timpuri apuse. Astfel, rămâi pe stop într-o bulină.

Published in: romanian, texte artistice.

Zidul de idei

8 October 2007, 13:13

Ar vrea... dar lumina nu-i surâde. Dorinţa-i este prea îndrăzneaţă. Lumea în care acum "ar vrea" nu este prielnică pentru acest lucru. Un nimic ar vrea, oricum. Condiţiile impuse de legile nescrise, create de roţile societăţii construite în secole marcate de involuţie şi revoluţie, nu permit ca acest "ar vrea" să se înfăptuiască. O flamă aprinsă îi menţine dorinţa vie având menirea de a îi lumina gândurile. Azi, neştiut e că flamei ceara i se sfârşeşte, dar străluceşte straşnic în întuneric din pricina unui spirit prea furtunos. Întreaga pseudoeuforie creată de magnetismul tacit dintre cele două elemente nedeterminate este o pură efemeră, o euforie ce cu siguranţă subscrie teoriei haosului. Sistemele angrenate în această piesă de teatru sunt malfuncţionale. Astfel, intern, o combustie în surdină se va sfârşi cândva, iar în exterior e linişte şi pace precum a fost şi va mai fi, nimic nu se ştie.

... iar în final, n-ar mai vrea?

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.

Pentru tine

3 October 2007, 09:12

Pentru tine... o lumină există. Ea pâlpâie fragil undeva. Nu e palpabilă şi nici de găsit nu poate fi. De vrei să ajungi la ea, numai Chronos te poate purta la ea. Cu răbdare şi pricepere, vei ajunge. Gestionează timpul cu abilitate şi nu pune pe podium clipele efemere. Pe linia ce ţi-o croieşti în lume, luna şi stelele, florile şi copacii, să-ţi fie prieteni buni. Hrăneşte-ţi sufletul şi inima-ţi caldă cu frumuseţea inestimabilă a bijuteriilor din natura ce acum lumea o sugrumă. Ocoleşte griul monoton şi lumina falsă prezentă-n diferite forme, căci mult prea preţioasa-ţi sănătate ţi-o seacă. Iar de vrei să-ţi îmbucuri neuronii, primeşte în dar cărţile lăsate în urmă de strămoşii prea-nvăţaţi, căci ele te vor lumina şi îţi vor deschide ochii în a înţelege tainele lumii; din cuvintele armonios înşirate vei culege simţiri nebănuite. Gândurile transmise prin cuvântul scris, sunt rodul muncii lor. Sufletul să ţi-l înţelegi, numai prin ele poţi. Uită-te în exteriorul cubului tău, ca un vultur cu spirit extrospectiv, vezi ce mişcă, nu judeca pripit. Acţionează după ce raţionezi. Vezi imaginea per ansamblu, observă conexiunile logice dintre evenimente şi nu ignora detaliile, ordonează haosul. Pentru a merge pe această cale, necesar este ca mediul să ţi-l cunoşti cât mai profund. Cunoaşterea e putere, iar puterea e raţiunea. Curajul şi verticalitatea să-ţi fie armele împotriva celor ce în drum îţi stau. Nu te uita în întunericul lor, nu căuta lumina în ochii lor falşi, ci urmează-ţi gândul şi simţirea. Nu asculta cum vântul ispititor îţi cântă, ci ascultă-ţi glasul inimii trecut prin filtrul raţiunii. O artă să faci din diplomaţie pentru a evita grohăiturile lor insipide. În momentele tale grele, cu chibzuinţă să iei măsuri, fără ezitări şi fără regrete. Iar de simţi vreodată că speranţa-ţi seacă, eu mulţumit ţi-o ofer toată. În lumea d-apoi, apreciere vei avea de-n astă lume respect ai oferit. Şi de vezi un om singur numărându-şi minutele în stele, tu să ştii că lumina lui se îneacă, iar timpul îl scufundă.

"... iar lumea a zâmbit."

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.

Necrăpabilul

7 September 2007, 10:10

Între doi pereţi, o oglindă şi o lumânare, creierul se afumă, iar lumea nu vede ce-i în cub. Lumină ori întuneric? Linişte sau furtună? Nimeni nu ştie, nimeni nu pricepe. E o stare de confuzie ce se emană din literele afumate, o stare ce îneacă gândurile bune de altădată. Dorinţa e vie, motivaţia e moartă, iar cei de dincolo nu ştiu ce se prelinge printre ei, cântul sau cuvântul? Un cuvânt, doar atât e necesar ca cei ce trăiesc în această lume să închidă un ochi şi să-şi inhibe dorinţele. O aparentă lumină plină de dorinţe neştiute, la un metru distanţă, pâlpăie în neştire închisă în aerul îmbâcsit ce se coagulează în jurul ei zi de zi. Doar cu o simplă dorinţă, un om neexistent face ca lumina să tremure în propriul ei cub. Fiecare îşi petrece minutele într-o prelungită stare de extaz întârziat, blocat parcă de trecerea timpului. Un astfel de timp nemilos face ca distanţa să se prefacă în zid. Zidul se ridică, sensul se pierde, dar ideea rămâne. Doar introspecţia face scrum prezentul efemerid, astfel o ultimă cuvântare n-are loc.

Just one click away.

Published in: romanian, texte artistice.

Diviziunea

20 August 2007, 05:13

Te simţi singur ca-n codru, în ciuda faptului că în jur e o hărmălaie de neoprit. Vrei şi tu să intrii în rând, să faci parte din gălăgie, dar condiţia ta umană te impiedică. Eşti cimentat pentru o veşnicie ca să te simţi izolat. Tu dai voce gândurilor tale şi chiar strigi, dar tu eşti singurul care te auzi. O erodare lentă a spiritului tău se produce ca urmare a singurăţii interioare. Menirea ta în viaţă, de a fi izolat şi un element izolant pentru cei cu care intrii în contact, te scufundă în apus. Trăieşti din inerţia imensă cu care ai fost înzestrat în minutele primordiale ale vieţii ce acum o deteşti. Conştient de imensitatea metagândurilor tale încerci să te prinzi de mână, astfel încât să opreşti înecul neuronilor. Ani şi ani, un război tacit şi rece se va menţine, un război în care armele sunt cele două extreme ale gândirii omeneşti. Pe rând, iraţionalul şi raţionalul, vor juca rolul de zmeu sau de zeu. Iar ca în orice război, cel situat între cele două forţe oponente, are de pierdut cel mai mult. Tu eşti mediatorul. Mai vrei să continui?

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.

Înainte de mâine

26 July 2007, 13:21

Un nou articol imaginativ :).

În umbra marelui Creator stai tu acum şi te rogi a pagubă, sumbru şi dezinvolt. Vorbele-ţi vibrează prin ţeastă străpungând gândurile ce acum-ţi sunt singure pe stâlp. Murmurul profund şi clar în peisajul gol al nopţii cristaline, îngână o odă dedicată propriei fiinţe, particularizându-te prin egoismul prea nefericit. Programezi prin vocalele tale un cântec posac ce are să-ţi spele creierii adormiţi peste zile şi nopţi. Neînfricat de cel ce-ţi umbreşte calea verticală, continui pe orizontalul făgaş apucat în tinereţea-ţi superficială, făgaş ce mâine te va cufunda în culori mate. Silueta-ţi nedesluşită acum tremură la adierea celei mai mici frunze din copacul cel înalt. Uitat de ceilalţi, uiţi la rândul tău de toţi. Nepăsător, sub stelele înflăcărate, aflat în beţia divină, adormi lent, iar mâine o vei lua de la capăt şi mai încrezut.

Noa, că super o fo'.

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.

Elpis în transcendent

20 June 2007, 13:17

La lumina lunii din reflexia oglinzii realizezi că vrei ceva, simţi nevoia urgentă de ceva, nu ştii ce, dar vrei. Zile întregi, săptămâni ai ştiut că e ceva, dar acum o droaie de molecule încep să-ţi iasă pe suprafaţă, membrele superioare-ţi tremură. Literele carbonizate se scurg făr-de sens pe hârtia gălbejită, iar în firavele tale degete, înroşita sapă îţi pare acum prea grea. Triştii pereţi intraţi în rezonanţă cu gândurile tale ce năpădesc printre neuronii ce se îneacă în materia cenuşie, fac o muzică ce izgoneşte muştele îmbătrânite. Acum şi aerul îţi pare că se pripeşte să îţi asigure plămânii oxigenaţi. Brusc! O clipă divină de claritate devine eternă şi poţi să vezi în tine. Ce vezi? Ştii ce este? E un gol adânc şi profund în fiinţa ta. Un gol ce a crescut cu anii, iar acum stagnează ca să-l poţi studia. Şi tu stagnezi cu spor şi nu mai poţi face nimic chiar dacă acum înţelegi ce a fost şi ce e. Acum vrei să faci ceva, nu se poate. Actualmente totul are o aura cu greutate sentimentală, totul este aparte. Mişcările-ţi par un dans sublim în apă, un dans în care corpul nu se mişcă, ci rămâne pe loc rânjind parcă la ceva ce a fost. Respiraţia îţi este de prisos. Sus şi jos sunt totuna, iar stânga - dreapta sunt noţiuni arhaice. Culorile s-au spălat toate. Albul şi negrul s-au contopit într-o substanţă atonă şi eliptică de formă. Particulele de praf îmbibate de strigătul trecutului, în aer stau acum uimite de feeria monotonă a momentului. Fotonii înnebuniţi de mirajul esteticii eternităţii uită să mai perpetueze lumina în unghiurile mai ascunse ale elementelor ce formează decorul sepiat. Timpul trece foarte lent, dar îţi place. Te vezi cum eşti înlocuit de un altcineva şi totuşi nu faci nimic. Stai perplex şi încremenit pentru o eternitate suspendat în eterul imens. Trenul de gânduri interne în gară e oprit, a îngheţat şi vatmanul, şi se zdrenţeleşte cu trecerea timpului efemerid. Ani şi ani, secole şi milenii trec prin tine, dar tu tot dispărut rămâi într-un punct fix. Ai fost şi tot crezi că eşti.

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.

Reflexie în literă

9 May 2007, 12:34

Dacă cineva se plictiseşte:

În faţa flămândei oglinzi stau şi îmi privesc gândurile reflectate în culori mate. Plouă în litere, şi-n foaia galbenă se scurge timidul Chronos fără să lase urme printre rândurile şterse. Lumina din spatele degetelor încleştate pe creasta muntelui de rateuri solemne, vibrează în parfumul de călimară fără să trezească fotonii adormiţi. Timpul se-ntrece cu cadenţa aritmică a cordului veşnic roşu de prisos. În dosul ferestrei, pe bolta îngheţată ce stă să se prăbuşească aleargă norii fugăriţi de vânt, stârnind hohote printre florile îmbătrânite prematur. Numai tu, veşnicul copil, izbit de impalpabil, simţi cum îţi adoarme materia pe scaunul tronificat, scufundându-te într-o noapte subatomică... Veşted şi aburit, praful se adună în straturi, sepificând mişcările lui Chronos.

Happy end.

Published in: romanian, texte artistice.

Imposibilism

5 May 2007, 12:34

Venind dintr-o lume de un negru prea clar în noaptea cenuşie, m-am pus a scrie pentru cei ce ştiu că nu există, dar poate au fost, pe orizontul abisal. Un gând vertical d-un sumbru minut sclipea pe cerul întunecat spunându-mi cât de efemeră e clipa cea lungă care e mult prea importantă în schiţa şubredă a destinului. Adierea suavului vânt îmi încrestase între neuronii hiperactivi ai actualei generaţii o plăcută umbră de o potenţială escapadă în transcendent. Aflându-mă în postura de scrib latent, îţi conturez o lume construită numai pentru spiritul tău într-un cub autonom ce se micşorează sfios pe zi ce trece. Dorinţa ta de a contribui la schimbarea schiţei trasate din linii subţiri şi străvezii, îţi este suprimată de clipa primordială, de primul inocent minut din lungul şir al zilelor ca noaptea. Sufletul scufundat în aerul insuficient, trebuie să-şi găsească hrana în efemerul etern al clipelor tot mai rarefiate ce sclipesc pe pânza vieţii. În imposibilitatea de a cuprinde văzduhul trăirilor ce se scurg ca leucocitele prin venele corpului tău, poate, în schimbul eternei bătălii, vei mai prefera liniştea.

Ora 12. Închiderea.

Published in: romanian, texte artistice.

Réthorique

11 March 2007, 12:55

Another writing of mine. This is something different, ironic style.

Ce eşti tu când cu ochii tăi străvezii şi egoişti te uiţi în sfintele cărţi şi citeşti nişte litere mici ce-ţi par mai mult furnici? Armonia şi semantica literelor luate ca un întreg unitar, ţi se scurge prea repede printre sinapsele blocate din ţeasta-ţi fragilă şi zâmbeşti anorexic ca un naiv profesionist la multitudinea de cuvinte ce par a fi înşirate pentru a-ţi pierde timpul prea puţin preţios. Când nici foaia nu-ţi mai este de folos, dai uitării şi ultima speranţă a noastră. Ce îmbinare magică de litere timide te-ar putea defini(i) pe tine, cel ce te regăseşti în lumea stâlcită, dar multă?

/dev/null

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.

În cercul tău

3 March 2007, 12:08

Venind dintr-o lume umedă, unde gândurile curg în şiroaie de lacrimi impure, privesc agale spre cerul golit de apa oceanului adânc şi plin de licurici flămânzi, în întunericul călduţ al primăverii ce se aşterne peste văzduh. Stau aşteptând apariţia sfioasei sfere neincandescente de pe boltă, şi simţind, parcă, materia vibrând prin aerul plăpând din pricina florilor ce ies lent din ademenitorul pământ, o bucurie imensă mă cuprinde, asistând miracolul vieţii noi. Trăirile şi freamătul naturii aflate în pragul unui nou început, se transformă în cuvinte ce vestesc metamorfozarea împrejurimilor. Însă, răcoarea iernii încă prezentă-mi îngheaţă neuronii fragili, iar pleoapele-mi cad ca doi stejari, încetând a mai scrie p-ascunziş în lumina stinsă. Aşadar, sub luciul potolit al boltei, adormit dus, visele lacrimilor se prefac într-o datorie nejustificabilă, iar datoria, peste noapte, e dorinţă, dorinţele - vise.

Ditto.

Published in: romanian, texte artistice.

Ultimul zid

22 February 2007, 11:59

The saga continues, another romanian artistical writing.

Stând pe tronul întunericului ca o ciripă pe casă, în vântul aspru de iarnă cristalină, mă uit în jur, în luminişul fragil de dincolo de fereastra aprinsă, şi vãd în profunzimea lui o lume care încântă printr-un farmec aparent. Înceţişor, cuvintele din lumea lor încep să se audă ca o şoaptă, gâdilându-mi timpanul ascuţit de peste ani şi ani. Totul este în van când fiecare slovă din spusele lor şoptite, este o pură efemeră. Un zid inconfundabil filtrează ploaia de vorbe cu scopul de a lăsa perplexă fiecare unitate umană. Astfel, zilele continuă într-o aşa zisă linişite, aflându-mă în cutia pandorei ce are menirea de a balansa într-un mod coerent evenimentele şi repetiţia cotidiană.

Mulţumesc că ai citit.

Published in: illustrations, romanian, texte artistice.